Luzán Mátyás Blog

N.O.-Xplode review

2012-02-03T16:01:00.021+02:00

De cateva luni am renuntat la cafeaua de inaintea antrenamentului, si am decis sa cumpar ceva mai serios, un supliment pre-workout, caci sezonul de stanca se terminase si ma simteam destul de plafonat, iar urma "sa pun cortul" iarasi la sala de catarat si in fata campus board-ului si simteam nevoia de ceva nou. :D

Un supliment pre-workout este un stimulent care sporeste performanta sportiva atat fizic cat si psihic. Nu este un steroid, sedativ sau orice alt fel de drog, nu se ia intravenos, se dizolva in apa rece, este un amestec de substante legale care se gaseste in orice magazin de suplimente. Nici eu nu sunt un drogat si nu vreau sa am de a face cu drogurile. In schimb as putea pica testul de dopaj daca as lua excesiv, de exemplu din cauza cafeinei in unele produse, care se stie ca peste o anumita concentratie este interzisa la multe evenimente sportive.

Inainte am luat cateva portii de suplimente de acest gen, cum ar fi pliculetele de Xplode de la Pro Nutrition care nu au avut absolut nici un efect, Jack-3d de la USP Labs care e considerat cel mai efectiv printre toate, eu nu am fost de aceeasi parere, probabil am gresit la ce am mancat inainte, si am incercat NO-Xplode de la BSN, care intr-adevar si-a facut treaba foarte bine :D Este important de mentionat iarasi ca inainte sa le incerc am fost cat se poate de sceptic in privinta eficacitatii lor, si surpriza a venit de la BSN.

Prin urmare am cumparat NO-Xplode :)

Firma BSN a obtinut numeroase premii dealungul anilor pentru suplimentele lor si colaboreaza cu UFC care unora mai da credibilitate in plus in reclama produsului.

NO-Xplode sustine ca voi face 500 de tractiuni intr-o mana dintr-o data, voi face mono campus 1-6-11 cu dublul greutatii mele pe spate, voi da primul 9a la vedere si descatarat, voi demonstra teorema lui Fermat si voi gasi cheia vietii vesnice.

Sau cel putin la asta duce gandul unora :D:D As vrea eu…vai ce as vrea

Energizeaza, sporeste capacitatea de concentrare, creste forta si rezistenta, accelereaza circulatia sangelui si ajuta la cresterea masei musculare care la nutritia de catarator se traduce ca si recuperare mult mai rapida. Daca se ia si in ziua de odihna, recuperarea se acceleraza socant din cauza creatinelor!

Acuma ce am simtit eu dupa ce l-am luat, (in 10-15 minute) mi-a dat o stare psihica pozitiva si eram foarte motivat iar cand ajungeam la sala eram incredibil de energic. La sala de catarat sau campus board dupa incalzire si odihna se vedeau venele semnificativ mai dilatate, asta de la formula specifica care relaxeaza venele marindu-le volumul un pic si oferind putin mai multa rezistenta aeroba si anaeroba.

Mai important este ca pe langa ca muschii obosesc mai tarziu, si acidul lactic se elimina cu un gand mai repede, iar asta este una dintre punctele forte in prafutzul asta dpdv fizic.

Efectele tin 3-5 ore dupa care practic nu mai am piele, si trebuie sa ma conving sa plec acasa odata ca as mai tot putea trage :D Am terminat primul borcan si sunt pe al doilea acum, insa dupa ce il termin probabil voi mai incerca si alti stimulenti.

Daca se respecta modul de administrare scris pe ambalaj sau pe site atunci nu exista efecte secundare, in schimb trebuie luat cu atentie pentru ca pana la urma este o formula foarte potenta si in doze prea mari treaba devine urata.

Au spus unii ca ma distrug, iar poate altii ca ma dopez, asta pentru ca vorbesc fara sa se documenteze :/ E legal, concentratia substantelor oricand supuse analizei din doza pe care o iau nici pe departe nu depaseste concentratiile maxime admise la orice test de dopaj. Discutia despre subiectul “ce este admis si ce nu este admis” este unul urat si vesnic cu nenumarate puncte de vedere, personal nu cred ca scurtarea drumului cu praful asta spre obiectivele mele este neetic.

Ca sa rezum, NO-Xplode este un produs care pentru mine functioneaza, il iau doar cand simt nevoia, si ma face sa scot mai mult si mai precis din mine, si cu toate ca articulatiile sunt solicitate la forte mai mari, sunt in starea aceea “activata” si scade si riscul de accidentare din cauza ca sunt foarte receptiv.

Poate cel mai important lucru de spus este ca e un supliment nutritiv, ceea ce inseamna ca isi va dezvalui efectele dorite doar atunci cand dieta este adecvata. Trebuie mancat normal si bine, singurul lucru la care trebuie avut grija este ca inainte de antrenament cu 3 ore sa se manance carbohidrati cu proteine usoare de digerat daca e posibil si atat, apoi inainte de 30 de minute de antrenament stimulentul.

NO-Xplode va functiona numai daca restul factorilor sunt bifate, cupa aia de praf nu substituie nimic, ea doar optimizeaza resursele din care se dispune!

Incerc sa ma tin disciplinat cu dieta si antrenamentele, si rezultatele pot sa zic ca sunt pe masura :)

Recomand celor care sunt plafonati si vor sa treaca peste repede, sau celor care vor un plus de performanta. (dar sa se mai documenteze!)

Gânduri despre proteine

2011-10-30T09:12:00.022+02:00

Am luat aminoacizi 2 luni de zile, pentru ca de mult timp am fost curios ce rezultate voi avea. Si singurul lucru pe care l-am observat si la care ma si asteptam a fost reducerea semnificativa a duratei de recuperare dupa antrenament si catarat la stanca. Niciodata nu am vrut sa iau suplimente proteice pentru ca imi era frica ca ma umflu. Umflatul intr-adevar ar fi un dezastru, dar am realizat ca este imposibil la nivelul acesta, nu exista griji in privinta asta.

E fain cand ai prieteni care trag la sala de forta demult si au ceva experienta cu suplimentele, deoarece au lucruri in comun cu cataratul pana la un anumit punct, dupa care se despart cele doua. La culturism majoritatea se umfla cantitativ (poate unii ma injura acum haha), iar cataratorii lucreaza calitativ la muschi, fara crestere putina in masa sau deloc, si la acest lucru trebuie avut grija cand discuti cu un bodybuilder si vrei sa cumperi ceva recomandat de la ei :) Dupa o zi la stanca/panou sunt rupt de merg pe sapte carari iar pentru o recuperare rapida si sanatoasa am nevoie de mult mai multi nutrienti, pe care intr-adevar ii am in mancare, dar la cat ar trebui sa mananc mi-as chinui stomacul noaptea, si nu mai dorm asa bine, si s-ar duce si recuperarea destul de mult. Nu-i chiar asa de grava treaba dar problema exista. Beam shake-ul imediat dupa antrenament si dimineata, si seara pe stomacul gol, si in rest mancam regulat.

Efecte negative nu au, singura problema este ca sunt al naibii de scumpe, eu cu 200 de lei m-am tinut 2 luni cu un produs bun, dar uneori chiar merita.

Good stuff!

Lucruri mărunte

2011-01-30T23:04:00.036+02:00

Lucrurile marunte fac marile diferente! :)

In primele sedinte la sala de catarat anul acesta m-am simtit foarte bine, nu aveam nici o durere, am fost in stare sa raman concentrat tot timpul, imi ieseau multe tipuri de miscari mult mai usor decat inainte.

Am un sentiment pozitiv cand vad ca mica pauza luata in decembrie si-a dovedit

efectele benefice, de fapt, cataratul fiind un efort individual, ma bucur pentru orice ce imi iese dupa cum anticipez. In timpul acesta am facut exercitii usoare pentru muschii folositi des in catarat si mi-am intarit antagonistii ai acestora, am mancat bine si am dormit mult.

Principalul efect este ca ma simt mai puternic ca niciodata, controlez mai bine o mare varietate de prize. Fiind odihnit, energic si cu o pereche noua de espadrile, parca citesc traseele mai bine si implicit tehnica este mai precisa. Plus ca espadrilele sunt verzi si asta ma impinge sa le folosesc in mod adecvat :)

Am mai invatat sa ma incalzesc mult si riguros, in special cand e racoare, sa fac stretching - un aspect care a cam lipsit pana acum, rezultand intr-o lectie invatata pe pielea proprie. Accidentarea este principalul motivant de a schimba stilul in intregul si orice sport.

Insa cel mai mare pas facut inainte a fost depasirea unor obstacole psihice, care ma bantuiau demult, numite complexe. Eu mereu am fost o persoana activa, optimista si motivata cand eram la catarat, dar inauntru aveam cateva complexe care ma trageau in jos mult. Trebuia doar sa stau jos si sa caut sursa acestora, si sa vad daca sunt logice. In scurt timp am ajuns la concluzia ca erau doar niste chestii marunte fara absolut nici un sens, si asa complexele au fost spulberate.

Praf sau cafea?

Sunt un tip foarte energic si activ, cand plec de la antrenament simt ca as mai putea face mult, deoarece iau energizante inainte sub forma de cafeina. Acum recent am incercat suplimente de acest gen si inainte sa iau am fost foarte sceptic, am zis ca e doar placebo, dar am ramas de-a dreptul surprins de boostul pe care l-a oferit. Efectele negative sunt bine cunoscute cand luate in supradoza, insa in cantitati recomandate rezultatele vor fi foarte foarte bune. De obicei o doza de cafea cu un baton de carbo pe stomacul gol da rezultate exceptionale, insa nu se compara cu un stimulent sau "pre-workout supplement", care a fost specific destinat antrenamentelor intense. Unele dintre aceste produse mai au un efect dilatator al vaselor de sange, care duce la cresterea rezistentei in regim de forta. Asta este doar o parte din avanatajele pe care le ofera. Din pacate multi sunt sceptici cum si eu am fost cand se vorbeste despre suplimente, energizante in acest caz si intreaba: Oare este sanatos? Nu o sa te umfli in muschi? Nu iti afecteaza inima? etc.

Daca se ia zilnic nu stiu cat de sanatos este, insa ocazional, la un concurs sau eventual in fata traseului la stanca ce urmeaza a fi legat nu se va intampla nimic rau. Cresterea masei musculare nu este posibila pentru ca nu ofera substantele necesare, este pur un produs de la care doar randamentul creste.

Prefer doza de cafea cu snickers pe stomacul gol la fiecare sedinta de antrenament, si praful cand trebuie sa dau tot ce pot, toate astea numai daca am dormit bine si ma simt odihnit, fara absolut nici o durere sau semne de slabiciuni.

Parerea mea este ca orice supliment luat cu cap este o investitie pozitiva, si nu este ceva rau cum se aude de la anumite locuri.

Si astept vremea caldaaa!!! :D

Silentium

2010-10-10T12:49:00.024+03:00

Pauza.

Vara asta am tras tare la sala de boulder, in ultima luna legand un traseu destul de tare (pentru mine) la stanca, un proces care m-a epuizat psihic, in ultimele saptamani reusind sa leg cateva trasee specifice dure pentru articulatii pe plastic.
M-am antrenat mult si relativ sistematic, iar acum a sosit momentul la care ma asteptam sa vina in perioada asta: plafonarea.

Si incet incet am inceput sa o iau in jos; nu prea mai vad miscarile la trasee, fizic sunt consumat, nici nu ma mai recuperez bine, entuziasmul si motivatia parca se decoloreaza si dispar si implicit nu mai sunt nici atat de energic. Insa este complet natural.
Stiu ca nu pot da maxim tot anul, si ca va veni o perioada in care va trebui sa ma deconectez complet mental si fizic de catarat, ca daca continui, voi regresa si poate ma voi si accidenta. Musculatura trebuie sa se refaca, articulatiile deja dau semne de avertizare ca ar fi cam cazul sa iau o pauza, umerii sunt fitosi, dar mai ales in ultima vreme mi-am solicitat tendoanele degetelor aproape la extrem.

Mica pauza acum: avand timp sa-mi aranjez gandurile si sa-mi setez noile obiective. Sunt constient ca dupa ce voi fi complet recuperat si revigorat, voi fi mai puternic ca acum, si asta poate ridica o problema. Am inceput sa iau suplimente nutritive pentru intarirea ligamenteleor, tendoanelor si cartilajelor, caci iarna bate la usa si din pacate stiu din experienta ca voi fi mai expus la accidentari. Sper ca pana anul viitor sa se simta oarecum efectul suplimentelor.

E greu psihic sa te deconectezi de un sport, si este si mai greu fizic sa te intorci, dar este ceva obligatorie in orice activitate luata in serios si facuta intens.

Pauza.

Un salt în grade

2010-09-20T02:05:00.021+03:00

Imi amintesc cat de fericit eram cand am facut, sau mai bine zis, am chinuit primul meu traseu de gradul 7a la escalada, acum 4 luni. Pasul era la intrare cu o miscare mai tare si restul era pe rangi.. si l-am legat cat de urat se putea, in forta, cu un plan complet gresit.

Dupa cateva saptamani m-am accidentat la umar, si dupa reabilitare mi-am zis ca ar fi cazul sa incep sa execut traseele la sala in mod mai controlat, cu plan, cat mai eficient si nu haotic in maini "caveman style" cum eram obisnuit. Dupa relativ putin timp am simtit ca merg mult mai bine daca vizualizez miscarile, si m-am axat pe trasee cat mai dificile de boulder, atat din punct de vedere tehnic cat si de power. Ma dadeam la panou, zilele treceau, cand intr-o zi mi-am propus sa fac primul meu 8a la escalada anul acesta dintr-un motiv pe care nici acuma nu o stiu.. dar ma simteam oarecum pregatit ca sa accept aceasta provocare.
Stiam ca era un 8a frumos pe coloane in Surplomba la Herculane numit Let's go back batut de Coco, dat pe spate, cu un stil mai gimnastic, relativ pe mana mea, si deci repede l-am intrebat pe el si pe Margica, daca are vreun rost sa ma apuc de ea.. si am primit raspunsuri motivante. :)

M-am apucat sa fac atarnari si trasee pe pinchuri oribile la sala si acasa, dupa care am iesit la Herculane cu Florin sa inspectez mai amanuntit traseul, sa-mi fac cat de cat o idee ce ma asteapta mai exact. Sincer am ramas un pic socat de dificultatea ei, parea imposibil, dar intelegand ceva din ea incetisor, totul incepea sa fie mai clar. In rest n-am reusit mai nimic din ea weekendul acela, si deci iarasi plastic. Saptamana trecuta am iesit la traseu impreuna cu Margica, Mardale, Markus, Feri, eu foarte hotarat sa leg Let's go back. Am dat tot ce am putut, Margica in timp ce ma fila imi zicea varianta lui, dar nu a fost sa fie din cauza ca m-a epuizat si jupuit complet traseul pana cand am reusit sa fac un plan cat de cat decent. Next weekend!

Eram sigur ca-l fac weekendul care urma, chiar recream in minte miscarile de cateva ori pe zi in timpul saptamanii. Am ajuns iarasi, si foarte, foarte motivat, cu pielea refacuta, cu glucoza absorbita impreuna cu cafeaua de zi cu zi si cu un plan logic, am dat un sut.. si am tras.. tare.. si i-am dat top; Am reusit!

Am tremurat pe ea, si am mers un pic haotic, pentru ca am fost nervos si emotionat, poate din cauza ca m-am atasat prea mult de ea, cata munca si cat suflet am pus in ascensiune iarasi m-a marcat. Intr-un final, am vrut foarte mult sa ajung in varf, dar a trebuit sa si savurez cataratul, sa traiesc momentul cand trec prin crux, si nu doar sa ma gandesc la clip-ul din top.

Am facut un salt de 6 grade, sau un numar intreg, de la 7a la 8a (adica fara sa catar 7a+, 7b, 7b+, 7c, 7c+ la escalada), ceea ce am intalnit foarte rar, si asta m-a cam tras in jos psihic intr-o mica masura, insa mi-am creat repede curaj citind blogul lui Miu, unde scria despre acest lucru. Sunt multe aspecte de discutat, dar pana la urma, merita incercat ceva iesit din comun, si daca merge, de ce nu? Si eu zic ca putem mult mai mult decat cat facem, aratam, credem sau zic altii.

Nu ma consider inca un catarator de talia 8a, insa stiu ca nu mi-a fost deloc la limita.
Traseul mi s-a parut mult mai usor dupa ce l-am legat, simtit cu un plan solid, nu era ceva inabordabil de dificil. Cu multa vointa si un pic de munca cred ca se pot solutiona trasee care par de-a dreptul imposibile la inceput.

Stiu ca 8a nu este ceva exceptional, e doar un segment de stanca cu miscari care sunt mai dificile pentru mine, dar dintr-o alta perspectiva, reprezinta un pas micut inainte.

A fost un alt fel de experienta, din care am invatat multe, m-am cunoscut mai bine pe mine insumi, si am inceput sa inteleg multe lucruri si sa setez noi goluri.
A fost usor? Nu, nu a fost usor primul meu 8a, mai ales psihic, dar n-a fost nici ceva inimaginabil de tare.

Mardale m-a filmat, de sus iesea mai bine filmul, insa m-am incalzit mai repede si unghiul a ramas de jos. Nici aparatul nu este ceva foarte sofisticat, deci nu cred ca voi face vreo concurenta cu filmele stiloase cu Chris Sharma. :)
Si evident, tipatul de satisfactie la final, pe care n-o puteam controla - cel mai frumos moment al cataratului.

Inca o data, mersi Margica pentru indrumare.

Cățărat şi nutriție

2010-07-02T18:16:00.030+03:00

Consider ca este una dintre cele mai importante lucruri sa fim atenti la ceea ce bem si mancam. Nu doar inainte, ci si in timpul antrenamentului, dupa si in zilelele de recuperare.

Am sa va spun ce mananc, cand mananc, cat mananc. Vreau sa precizez insa ca nu sunt medic sportiv, nici nutritionist; tot ceea ce scriu vine din experienta proprie, si mai cate ceva de pe internet. Sunt foarte multi care nu prea depun un efort suplimentar de a fi mai atenti la ceea ce mananca, pentru ca nu sunt interesati sau pentru ca nu stiu.

Ziua de catarat:

Dimineata:
- 1 bowl de musli cu lapte; sau
- 1-2 felii maxim de paine cu unt de arahide + lapte; sau
- 3-5 felii maxim de paine cu miere + lapte.

Toate 3 ofera energie "cat casa" pana la pranz, insa untul de arahide zic eu este bomba! :)
Fructe cat incape, indiferent de micul dejun.

Pranz:
- branza feta, carne de pui fiert sau peste in sos de rosii, ardei iute, fara paine.
Nu mult, doar putin pentru un start de proteine, pt. ca doar cu carbohidrati raman flamand pana la ora 5-6 cand incep sa ma catar. Intre pranz si catarat las cel putin 3-4 ore, cand ajung la panou am digerat marea parte; mancand ardei iute digestia se accelereaza.

La panou inainte de catarat:
- 1/2 sau 1 snickers, glucoza, 70-80mL cafea tare indulcita bine de tot.

In timp ce ma dau:
- multa apa, mancat nimic!

Seara:
Aici se face greseala cel mai des, ori nu se mananca ce trebuie ori nu se mananca deloc.
- omleta de 4 oua, eventual cu feta, multe legume, 0,5L lapte.
Daca am facut anduranta sau rezistenta, atunci mananc mai putin.

Ziua 1 de recuperare: (zi de alergat)

Dimineata:
- tot musli/unt de arahide/miere cu fructe si lapte.

Pranz:
- nu carne, nu branza, doar chestii usoare, carbohidrati.
Nu mananc proteine pentru ca seara alerg pentru a accelera recuperarea, si astfel nu depun masa musculara pe picioare. Este discutabil acest aspect dar eu asa am ales.

Inainte de alergat:
- 1 snickers, 70-80mL cafea tare indulcita bine de tot.
Dupa alergat beau apa, eventual lapte degresat(!) dar nu mai mananc nimic.

Ziua 2 de recuperare: (repaus total)
Dimineata:
- tot musli/unt de arahide/miere cu fructe si lapte.

Pranz:
- carne, orice cu cat mai putina grasime posibil.

Seara:
- peste in sos de rosii de obicei, 0,5L lapte

Mai compact zis: dimineata carbohidrati, la pranz proteine daca catar, carbohidrati daca alerg, seara proteine daca am catarat si nimic daca am alergat. Proteine dimineata si carbohidrati seara niciodata. Nu fructe dupa pranz direct, pentru ca se digera mai incet, si fermentandu-se te balonezi si creeaza discomfort.
Incerc sa mananc doar cat sa nu-mi fie foame, sa nu ma "astup" degeaba, dar sa fiu si energizat.
___________

De ce cafea?
Cafeaua este cea mai simpla sursa de cofeina: un plic de ness, sau un instant. Nu am rabdare sa fac un ceai negru, si cafeaua imi place mai mult. Efectul cofeinei este cel ergogenic, adica amplificarea capacitatii de efort fizic. Reduce oboseala in timpul antrenamentului si imbunatateste performanta, atat in cazul exercitiilor usoare, cat si a celor de mare intensitate.
In ceea ce priveste sanatatea, nu stiu, unele studii spun ca dauneaza in concentratii mari, unele spun ca nu au efect negativ. NU este un energizant, cu toate ca asa pare, ea functionaza doar daca esti hranit, dar cel mai bine cu carbohidrati. Accelereaza absorbtia glucozei (principala sursa de energie) si asista intr-o mica masura si la arderea grasimii.

De ce Snickers?
Este cel mai bun din punctul meu de vedere ca si raport energie/cantitate. Scrie pe ea valorile energetice, am incercat multe batoane de carbo cu approx. aceeasi continut de calorii, insa Snickers-ul "da" cel mai bine. Batoanele de musli mai pot fi rontaite, Mars si cam atat cred.

Alcool?
Nu, doar daca sunt la o petrecere, ceea ce este foarte rar la mine. :))
Sucuri?
Nimic, in afara de cola, insa beau rar. Stiu ca nu este cel mai sanatos, dar mai beau un pahar uneori.
Junk food?
Nu vreau sa aud.

Cam asta imi este momentan programul nutritional, cu rare si mici exceptii. Este foarte important sa mananc bine, dand o sansa mai mare maririi performantei pas cu pas si incercand sa raman si sanatos. Se zice ca omul este ceea ce mananca; poate un pic extrem zis, dar in principiu sunt de acord.

Eat healthy! :)

Ambiția şi motivația

2010-06-28T10:10:00.035+03:00

Cataram: facem bouldering, escalada, alpinism clasic etc., ne antrenam; si pana la urma unii ne si sculptam modul de viata dupa programul nostru pe vertical. Mancam altfel, bem altfel, dormim altfel, investim bani altfel, gandim altfel. Toate aceste sacrificii de fapt - incet incet devenind un obicei, le facem pentru ca in ziua de maine sa fim mai eficienti decat azi. :)
Pentru un astfel de lifestyle este nevoie de foarta multa vointa, perseverenta, determinare, dar in primul rand: ambitie.
Cred ca este interesant sa auzim de la cati mai multi cataratori/cataratoare care este "forta" care ii impinge sa practice acest sport, si sa se antreneze mai ales. Poate ca daca incepem sa ne aratam si partea mentala a procesului intreg de catarare, putem sa-i indrumam pe cei care sunt mai putin siguri pe ei la inceput..

Ambitia este dorinta de a realiza ceva. Motivatia este activarea unui comportament orientat spre un scop. Ambitia este obligatiorie, ea fiind sursa motivatiei. Cu cat esti mai motivat, cu atat dai randament mai bun.

Voi incerca sa scriu ce ma ambitioneaza si ce ma motiveaza.
Este foarte important sa stai jos intr-o seara de exemplu, intr-un loc unde te poti concentra cel mai bine si gandi cel mai limpede, si sa-ti aranjezi gandurile, sa-ti parcurgi scopurile, si la sfarsit sa-ti punctezi principalul obiectiv pe anul asta, si ce trebuie sa faci pentru aceasta. Trebuie sa fii sincer cu tine insuti, si sa "gandesti" la subiect: Asta vreau! Si asa ma antrenez!

Sunt un sportiv ambitios, catar, in primul rand pentru ca imi place. Ma ambitioneaza progresul, evolutia ca si sportiv, experienta, ca vreau sa devin mai bun la catarat, mai puternic fizic si mai creativ, imperturbabil psihic; stiind asta, imi setez obiective pe termen scurt si lung. De ce ma ambitioneaza asta? Nu stiu, dar cataratul m-i s-a parut un lucru natural din prima zi, fie zid, pom sau munte. Acum sunt intr-o perioada in care vreau sa parcurg un anumit grad de dificultate la escalada. Insa pentru asta trebuie sa ma antrenez, si aici intra motivatia. Faptul ca vreau sa dau un anumit grad sezonul asta nu ma motiveaza destul ca sa ma antrenez suficient, doar cat sa ma apuc de antrenament. Imi trebuie "momente de motivare" inainte si in timpul antrenamentului, atat cand alerg, cat si cand fac escalada, sunt la panou sau cand fac exercitii specifice.

La mine motivatia este un lucru complex, si deseori bizar. Vreau sa gasesc motivatie in absolut orice, chiar si in cele mai simple sau ciudate lucruri, indiferent daca au legatura sau nu cu escalada, sau chiar cu sportul ca si activitate.
Ca sa dau exemple, ma motiveaza muzica cel mai mult, in drum spre panou sau cand alerg. Fara muzica n-as putea alerga. Sau cand fac exercitii de forta: muzica, care are o semnificatie pentru mine, este ceva absolut necesar ca sa pot duce la capat repetarile si seriile. Iar aceste "momente de motivatie" pot fi situatii pe care m-i le imaginez, uitandu-ma de exemplu in reflector seara cand alerg, personific obiectul, si imi imaginez ca imi sopteste: "Hai, mai 10 ture." Si "primesc" o scanteie de vointa, cu care termin cele 10 ture. Sau tot asa cu orice alt obiect, incep sa o fac deja din subconstient cand ma simt mai slab.

Imi proiectez in minte aceaste situatii deoarece primesc un boost de determinare extraordinar de a duce ceva pana la capat atunci cand sunt sustinut de cineva, oricine.

Poate ca par un nebun, dar cand nu e nimeni sa ma sustina, "fac" sa fiu sustinut, chiar daca nu este real.
Si pana la urma de aceea se tipa la cel care catara, pentru ca il motiveaza si da tot ce poate. :)
Asta este metoda mea principala de "automotivare" instanta; la o sedinta de antrenament de catarat si alergat. Mai sunt multe lucruri care ma motiveaza, dar sunt chestii prea abstracte si complexe ca sa le inteleg si sa le pot descrie. Pe termen lung ramane cel stabilit seara, in liniste, cand de fapt meditam.

Citind ce am scris pare bizar acum intr-adevar, si mie, dar cand sunt deja atat de obosit incat incep sa ametesc si sa-mi fie greata, deja incepe sa para logic, evident si necesar sa ma motivez cumva, bizar sau nu, ca sa mai "fac" cateva prize.
Mai mult de atat nu pot sa-mi descriu "psihicul", imi este destul de greu sa caut si in final sa justific toate gandurile... Poate dupa un timp voi putea sa ma exprim mai clar. :)

Astfel, incerc sa ma motivez cand trebuie si cat trebuie. Sunt convins ca oricine poate sa se motiveze destul daca este pasionat de ceva cu adevarat, indiferent de "metoda".

Sling power

2010-06-25T12:55:00.029+03:00

Am citit recent undeva ca un catarator adevarat isi antreneaza degetele independent. S-a referit la crestera fortei in degete (flexorii antebratului), intr-o anumita pozitie.

Degetele sunt chestiile alea lungi care ies din palma si prind anumite forme pe o perete, pentru ca cel care le poseda sa nu fie invins de gravitatie. :)

Crestera rezistentei si a fortei in flexori creste dramatic nivelul cataratorului si implicit sansele lui de a termina un traseu, in cazul in care partea tehnica nu scartaie. Trebuie tinut minte ca si tendoanele, ligamentele si cartilajele exista, si trebuie intarite cu rabdare si timp, atent. Si pe undeva cred ca eu sunt un exemplu destul de bun, avand stilul mai atletic, plus avand forta, dar cu tehnica mai primitiva, de multe ori demonstrez ca dat doar din biceps si nu si din corp nu ajuta deloc. :D

Din cate am observat pana acum, majoritatea cataratorilor pun accent pe antrenamentul tehnic, ceea ce este excelent zic eu, insa sunt multi care au mai putina forta in comparatie cu altii si stau ingroziti in fata surplombelor.
A face antrenamentul de forta nu este tocmai cea mai palpitanta activitate pentru multi cataratori, asa cum nu este nici pentru mine. Dar il fac, si il consider necesar.

De ce?

Pentru ca sunt constient de faptul ca daca sunt mai puternic, imi iese o varietate mai mare de miscari, si pot sa pun in program un traseu de forta in surplomba sau chiar tavan. Sigur, eu, personal, pana cand imi dau seama care este secventa de miscari "corecta", vor fi multe incercari si aterizari fortate pe saltea sau zboruri pe stanca. :)
Ideal ar fi sa poti sa stai pe orice priza, in orice pozitie, oricat de mult, dar nu este asa.

Sunt un fan al fortei (nu numai eu), mai exact al miscarilor "calme", fluente, statice in brate sau intr-un brat, atarnand in pocketuri de 2 sau 1 deget; tractiuni intr-o mana, intr-un deget, asa ca antrenament, cat si miscare pe un traseu. Stiu, ca in majoritatea traseelor de escalada sau de boulder nu este nevoie de un "skill" de genul acesta, insa surplusul de forta este binevenit in multe situatii.

Am observat la cativa cataratori, exemplu Dani Andrada (evident :D ), Chris Sharma, Fred Rouhling, Fred Nicole si altii pe care-i uit acum, ca sunt in stare sa faca, fac, si se si antreneaza ocazional atarnand intr-o chinga, intr-un deget, si facand tractiuni in ea, blocaje, negative, cu greutati sau fara etc.

Acum un an si jumatate, am incercat sa fac si eu antrenamente de genul acesta, tot mai sistematic si tot mai individualizat pe degete. Prima data am zis ca nu voi fi in stare in veci sa fac asa ceva, dar incet incet, cum tot incercam, lucrurile au inceput sa iasa si observandu-mi progresul m-am motivat mult si am vazut ca se poate. (intarirea bicepsului si a spatelui pt. tractiuni tine de un alt tip de program desigur)

Atarnarea in chingi este un antrenament tare si nu trebuie dus la limita, pentru ca un tendon flexor rupt este catastrofa totala. Insa facut cu un anumit sistem, ascultand corpul si stiind care este punctul unde zicem "stop", cresterea fortei este exploziva, in relativ scurt timp. Teoretic fiecare tendon al unui deget suporta greutatea persoanei respective, cu conditia sa nu fie supraponderat, si sa fi mancat si baut sanatos pana acum. Trebuie avut grija, pentru ca pana la urma greutatea corpului este exercitata pe tendonul degetului, un fir de grosimea unui siret mai gros; totul trebuie facut controlat si static, orice soc compromite siguranta si accidentarea va bate la usa.

Antrenamentul nu ofera progrese semnificative in tinerea prizelor intepate sau scurse din cate am simtit/vazut pana acum.

In principiu rezultatele se vad pe open hand, pocketuri si rangi.

Este cel mai individualizabil exercitiu de forta pentru flexori, nu necesita mult timp, si cu un program de antrenament bine stabilit (!) progresele se vor vedea foarte repede.

"M-am rupt bine!"

2010-06-24T16:42:00.006+03:00

Simt nevoia sa-mi notez cateva ganduri, sa vada oamenii ce mai umbla prin capsorul meu. Si deci am si eu un blog. :)

"M-am rupt bine" intr-adevar, este vorba despre accidentarea mea la umeri in urma entuziasmului si a supraantrenamentului. Am reusit sa-mi fac patru intinderi, doua tendinite si doua intinderi de ligament. Recunosc, sunt tipul de catarator care uneori in loc sa-si aseze picioarele unde trebuie, mai degraba face o tractiune intr-o mana si tot ii iese miscarea.. ineficent, da, dar o fac, pentru ca.. nici nu stiu.. sa zicem ca este spectaculos? Nu cred nici asta, pur si simplu idolizez anumiti cataratori, si poate ca asta ma face sa ma simt 'mai bun'. Cu toate ca subconstientul imi spune ca nu este chiar asa. :)
Ma antrenez pentru miscarile mai atletice, puternice, si deseori partea tehnica a cataratului se pierde pe undeva.

A fost o zi obisnuita la panou, ma dadeam deja de 2-3 ore, si la sfarsit m-am gandit sa fac niste negative intr-o mana. Ma urc pana sus in surplomba de 45, si pe galeti ma las incet jos cu o mana, dupa care schimb. Si cobor, sunt in mana stanga, obosit deja, nu mi-am mai putut controla coborarea, si am "cazut" pe bratul intins, inca tinand priza, dar deja prea obosit sa-mi recrutez muschii care stabilizeaza umarul, si iata, am facut o intindere de ligament foarte subtila.
Nu era problema daca faceam pauza direct dupa eveniment si incepeam recuperarea, dar nu am facut-o, si in ceva timp, a ajuns si Concursul National de Bouldering la One Move in Timisoara. Cu chiu si vai am reusit sa ma incadrez in semifinala, unde prima miscare in primul traseu consta intr-un jump in surplomba la o galeata pe mana stanga. Am facut jump-ul, prind priza, si incerc sa continui traseul dar nu imi iese. Fac jump-ul iar, si atunci s-a intamplat, sa prind un pic ciudat priza, si sa 'cad' in ea iarasi cu mana intinsa, agravandu-mi intinderea. Mi-am dat seama ca ma doare umarul stang, dupa concurs cand adrenalina nu mai masca durerea acuta. Inca nu stiam ca faceam intindere.

Trec zile, saptamani, catar, pana la un moment dat cand imi dau seama ca ceva grav s-a intamplat, si asa am inceput sa-mi rontai unghiile. Am inceput sa umblu dupa medici, si dupa 2-3 saptamani de 'stat la rand pentru nimic', mi-am facut analiza RMN si diagnosticul a fost clar: intindere fibrilara la tendonul lung al bicepsului si la nivelul ligamentului glenohumeral superior, la ambii umeri, mai grav la stanga.
Pot sa spun ca am fost fericit ca nu am facut ruptura de ligament, cu toate ca nu cred ca imi miscam bratul.
Urma repausul total cu bratul stang imobilizat, fizioterapie, antiimflamatoare, pus gheata etc. Dupa ce am terminat cu fizioterapia am simtit ca pot sa-mi misc bratul fara durere, dar nu si sa mi-l ridic deasupra nivelului umarului. Am inceput sa fac exercitii de reabilitare, sa iau suplimente nutritive, masaj la tendonul lezat, si mult, mult alergat pentru circularea sangelui.

Vreau sa spun, ca este un lucru extrem de cumplit sa nu fii in stare sa cateri, si sa nu stii sigur daca te vei reface complet, chiar gandindu-te ca nu vei mai putea sa te cateri in veci. Uneori devii foarte sensibil, iritabil, chiar irational.. incepi sa faci lucruri ciudate, uneori crezi ca incepi sa innebunesti, alteori vrei sa ignori complet ca esti accidentat. Te gandesti la toti banii pe care i-ai investit pana acum in acest sport, primit de la dragii tai parinti, timpul, antrenamentul si psihicul cu care ai construit tot ce ai pana acum. Si cum nu simti efectiv cum te refaci, si nu stii cat trebuie sa mai stai, te intrebi daca este bine ceea ce faci, chiar pui la indoiala programul de refacere propus de medici buni.
Chiar daca nu se vedea pe fata mea, eu am trait un cosmar.

Insa, motivat de faptul ca Adi Glavan mi-a spus odata: "Lasa ca iti trece ca esti tanar!" si de vorba "Ce nu te omoara te intareste!" , am respectat tot procesul reabilitare cu maxima atentie, si mult cardio, iar dupa doua luni de agonie, iata, sunt ca si nou.

Cu toate ca nu este deloc 'fain' sa fii accidentat, nu as schimba trecutul. Nu zic asta ca sa ma simt mai bine stiind ca evident nu pot schimba ceea ce a fost, dar m-a invatat o lectie, lectie care pana la urma ma va face sa catar mai bine, sa nu ma accidentez, si sa savurez fiecare moment al cataratului.

- Lectia este: accent pe tehnica acum, nu pe forta.

Pentru unii este evident, sincer si mie, dar acum am un motiv intemeiat pentru care sa nu mai fac acea tractiune intr-o mana, cand pot sa-mi pun piciorul, si cand pot sa realizez miscarea, traseul cu cea mai buna imagine a corpului, cel mai eficient, frumos, asa cum ar trebui de fapt.

Sunt fericit ca pot sa ma dau iarasi cu prietenii mei, acum ca vine vara.

Aveti grija de voi, a fi accidentat nu este bine, este rau. Nivelul de catarat nu depinde de "cat de tare te rupi".
Climb healthy! :)